Oase în articulația cotului

Articulatia cotului
  1. Tratament cu artroza indometacinei
  2. Articulatia cotului
  3. Pentru durere în mușchii și articulațiile pilulei
  4. Autor: Drăgulin Oana Articulatia cotului este alcatuita din epifiza distala a osului humerus si epifizele proximale ale ulnei si radiusului.
  5. Durerea de cot — ce cauze poate avea?
  6. Cot Ce este cotul?
  7. Articulatia cotului – normal vs. patologic – Dr. Alin Popescu
  8. Она понимала, что говорила с «Дукадо» сигарету, посмотрел на плакат могла допустить, Сьюзан чувствовала, что без меня в уик-энд».

Instabilitatile de cot apar cel mai frecvent dupa traumatisme care duc la dislocarea cotului. Acest tip de leziuni pot afecta atat osul cat si ligamentele din jurul articulatiei cotului.

Este stabilizat prin capsula articulara precum si prin ligamente puternice, ligamentele colaterale. Sunt doua ligament importante — ligamentul colateral lateral si ligamentul colateral medial.

Semne si simptome asociate:

De asemenea, musculatura care traverseaza cotul la nivelul bratului, ajuta la stabilizarea acestuia. Exista 3 tipuri de instabilitati de cot: 1.

Kinetic Sport Medicine // Biodex - Cot

Instabilitatea rotatorie posterolaterala - este cea mai frecventa instabilitate de cot oase în articulația cotului este cauzata de un traumatism cum ar fi  : caderea pe mana, cu cotul in flexie si rotatie externa. Instabilitatea in valg - este cel mai frecvent cauzata de stresul repetitiv, si apare mai frecvent in cazul atletilor. Instabilitatea rotatorie posteromediala in varus — este frecvent cauzata de un traumatism, cum ar fi caderea pe mana.

Patologii asociate cotului:

Instabilitatea se poate manifesta prin aparitia de cracmente, miscari anormale in articulatia cotului. De asemenea poate aparea o senzatie de mic blocaj la miscarea de flexie- extensie.

Osul braţului humerus întâlneşte osul din zona internă a antebraţului ulna şi pe cel din zona externa radiusul pentru a forma o articulaţie asemănătoare unei balamale. Din articulaţia cotului se pot realiza mişcări de flexie înainte şi înapoiprecum şi rotaţie internă şi externă. Muşchiul biceps este principalul muşchi care realizează flexia antebraţului pe braţ, iar tricepsul extensia. Porţiunea osoasă externă de la nivelul cotului este reprezentată de epicondilul lateral, parte a osului humerus. Inflamarea tendoanelor care se inseră la acest nivel cazează boala numită epicondilita laterală sau cotul tensimenului.

La atleti, se poate manifesta cu durere in articulatia cotului sau scaderea vitezei de miscare. Se face prin miscarea bratului in mai multe directii, pentru a testa stabilitatea cotului si uneori se pot identifica miscari de blocaj sau cracmente. De asemenea se verifica tonusul muscular pentru a depista eventualele leziuni nervoase.

oase în articulația cotului

Radiografia- care este utila pentru identificarea oase în articulația cotului, dislocatiei sau pozitiilor vicioase ale cotului. In unele cazuri de instabilitate rotatorie posterolaterala, functionalitatea se poate imbunatati prin tratamente conservatoare, dar chirurgia este necesara daca instabilitatea cotului persista. Instabilitatea posteromediala in varus necesita intotdeauna interventie chirurgicala pentru  fixarea fracturii si stabilizare ligamentara.

Articulatia cotului (cotul)

Tratamentul conservator include: - recuperare medicala — care ajuta la reducerea simptomatologiei si cresterea capacitatii musculare si tonusului muscular. Reconstructie ligamentara — este necesara pentru a stabiliza articulatia cotului, de cele mai multe ori ligamentul rupt putand fi suturat.

oase în articulația cotului

In situatiile in care ruptura ligamentara este mare, poate fi folosita grefa de ligament — autogrefa sau allogrefa. Fixarea fracturii la pacientii cu instabilitate rotatorie  posteromediala in varus, este importanta fixarea fracturii de coronoida cu ajutorul suruburilor sau uneori a unei placute de metal cu sururburiprecum si repararea ligamentului.

oase în articulația cotului

In prima saptamana dupa chirurgie, articulatia cotului este pusa in repaus cu ajutorul unei orteze de sustinere. Recuperarea incepe din a 2 a saptamana postoperatorie, orteza este indepartata si se incepe cu exercitii de mobilizare pasiva pentru a creste gradul de miscare al cotului.

Recuperarea mobilitatii complete a cotului se asteapta sa se obtina la aproximativ 6 saptamani postoperator, dupa care urmeaza recuperarea tonusului muscular, pacientul putand efectua orice activitate la 6 luni dupa interventie. In cazul sportivilor de performanta, perioada de recuperare poate dura pana la 1 an.

Articulatia cotului este o articulatie complexa, formata din trei articulatii: -Articulatia humero-ulnara -Articulatia humero-radiala -Articulatia radio-ulnara Articulatia propriu-zisa este formata de partea inferioara a humerusului si partea superioara a radiusului si ulnei.

Ațiputeafiinteresat