Sifilisul și tratamentul articulațiilor, Totul despre sifilis: Cauze, Simptome si Tratament | Doc.ro

LinkedIn Sifilis — cauză, diagnostic și tratament Sifilis este o boală venerică de mare gravitate pe plan social şi individual care a constituit de-a lungul veacurilor unul din cele mai mari flagele ale omenirii. Este o afecţiune neimunizantă şi foarte contagioasă, care se transmite în cea mai mare parte pe cale sexuală.

sifilisul și tratamentul articulațiilor

Originea acestei boli este necunoscută, dar se pare că aceasta ar fi fost adusă în Europa de membrii echipajului lui Cristofor Columb. Numele de sifilis a fost folosit pentru prima dată in de către Girolamo Frocastro, medic și poet italian.

sifilisul și tratamentul articulațiilor

Eroul din poemul său, ciobanul Syphilus, este pedepsit de Dumnezeu și infectat cu această boală teribilă. Opera sa descria ravagiile produse de epidemia de sifilis din Napoli din —în timpul invaziei franceze.

Ulterior, ea s-a răspândit rapid, în absența unui tratament eficace. Primul medicament eficace utilizat pentru tratamentul sifilisului a fost Salvarsanul, descoperit de Paul Ehrlich îniar dindupă ce s-a dovedit eficacitatea sa, Penicilina a rămas tratamentul de elecție.

Care este cauza pentru sifilis? Agentul etiologic al sifilisului venerian este Treponema pallidumsubspecia pallidum. Treponemele din gr. Sunt bacterii Gram — negative, foarte mobile, strict anaerobe și microaerofile, extrem de pretențioase nutritiv, necultivabile pe medii artificiale. Prin microscopia electronică s-a observat din ce este alcătuită Treponema pallidum.

Meniu de navigare

Aspectul spirochetelor de Treponema pallidum la microscopia cu fond întunecat Cum se transmite sifilis? Pielea şi mucoasele constituie un înveliş natural de apărare prin care treponema nu poate pătrunde. Sursa de infecţie este bolnavul cu leziuni floride.

Leziunile mucoase foarte contagioase sunt şancrul primar şi sifilidele erozive ale sifilisului secundar. Transmiterea materno — fetală are loc mai ales după luna a 5-a de sarcină. Contaminarea extrasexuală este rară, dar posibilă şi poate fi directă sărut, transfuzii cu sânge infectat, etc.

Inflamatia articulatiilor I Cauze si tratament I dr Alin Popescu www sfaturimedicale ro

Cum apare sifilis? Sifilisul are o evoluţie cronică, ondulatorie, cu perioade active, alternând cu perioade de latenţă. În evoluţia bolii, intervin trei factori modulatori: rezistenţa şi imunitatea naturală faţă de treponeme, imunitatea specifică dobândită şi sifilisul și tratamentul articulațiilor ce se dezvoltă în cursul bolii. Inocularea treponemei se face prin intermediul unei soluţii de continuitate la nivelul pielii sau mucoaselor.

Totul despre sifilis: Cauze, Simptome si Tratament | amatours.ro

Treponema pallidum posedă receptori pentru proteoglicani, transferină, fibronectină intravasculară şi extravasculară, care-i mediază aderarea la pereţii interni sau externi ai vaselor şi stimulează semne de artrită reumatoidă a articulației umărului imunitare ale gazdei.

În continuare, sifilisul și tratamentul articulațiilor o etapă în care treponemele se dezvolta local, va fi transportate limfatic şi va elibera factori chemotactici pentru neutrofile.

Acumularea neutrofilelor va produce o fagocitare şi o distrugere parţială a treponemelor, datorită probabil unei rezistenţe naturale la acţiunea enzimelor lizosomale. Odată aderate, ajutorul unor enzime de tip mucopolizaharidaza şi hialuronidaza, situate mai ales la extremităţi, pot disemina din sectorul tisular în cel vascular şi invers şi determină modificări histologice, care vor duce la constituirea şancrului sifilitic sifilisul primar.

Treponema pallidum manifestă tropism maxim sifilisul și tratamentul articulațiilor tesuturile bogate în colagen, unde se multiplică cu predilecţie, producând distrugeri celulare prin acţiunea directă a porinelor şi enzimelor de tip hemolizine sau prin pătrundere activă intracelulară. Caracterul strict localizat la nivelul inoculării al şancrului dur se datoreşte rezistenţei naturale şi unei reactivităţi imune locale, sifilisul și tratamentul articulațiilor împiedică formarea leziunilor cutanate sifilitice.

Răspunsul la poartă sifilisul și tratamentul articulațiilor intrare este nespecific, de tip celular, ducând la formarea şancrului primar cu un infiltrat local cu neutrofile cu faza iniţială, apoi cu limfocite şi plasmocite. Aici are loc primul contact direct dintre imunocite şi treponeme, ajungându-se la eliberare de anticorpi. Producţia de IgM o precede pe cea de tip IgG. Această reactivitate locală determină o imunitate localizată, o nereceptivitate locală la infecţie.

Cu timpul, ea devine regională şi mai târziu se generalizează. După vindecarea spontană a şancrului, urmează o perioadă clinic asimptomatică numită a doua incubaţie a bolii, care durează aproximativ două săptămâni. La nivelul ganglionilor regionali, treponemele sunt înconjurate de limfocitele B şi T şi determină un răspuns imun celular şi umoral nespecific. Concomitent sunt mobilizate macrofagele prin intermediul unor limfokine, care fagocitează treponemele şi sunt responsabile de vindecarea sifilisului.

Perioada de persistenţă a sifilomului şi adenopatiei regionale coincide cu pozitivarea tuturor reacţiilor serologice la 42 — 45 zile de la contaminare. Când treponemele depăşesc bariera ganglionară se produce o veritabilă septicemie şi marchează începutul perioadei secundare a sifilisului, caracterizată prin leziuni diseminate, mai mult sau mai puţin generalizate, superficiale şi rezolutive.

Acest stadiul evoluiază, în lipsa tratamentului, timp de 2 — 3 ani cu erupţii de recidivă, alternând cu perioade de vindecare clinică. Variaţiile de intensitate ale imunităţii explică această evoluţie ondulatorie. Cu dureri de înlocuire a șoldului, stimularea antigenică persistentă duce la realizarea unui grad de imunitate dobândită, care va determina stingerea manifestărilor clinice şi instalarea unei perioadei de latenţă — între 3 — 20 ani.

Atât perioadele de latenţă cât şi puseele eruptive sunt caracterizate prin reacţii serologice intens pozitive. Prezenţa leziunilor clinice este caracteristică sifilisului secundar florid, iar absenţa acestora caracterizează sifilisul secundar latent. Etapa finală a bolii este reprezentată de sifilisul terţiar condiţionat atât de imunitatea, cât şi de hipersensibilitatea specifică celulară. Se caracterizează prin leziuni cu aspect morfoclinic particular tuberculi şi gome. Datorită reactivităţii imune, leziunile terţiare sunt puţin numeroase şi circumscrise, dar cu potenţial distructiv major.

Sifilisul și tratamentul articulațiilor sifilisului Din punct de vedere clinico — evolutiv, sifilisul este clasificat astfel: sifilis recent — cu o vechime sub 2 ani sifilisul și tratamentul articulațiilor manifestat prin sifilis primar, sifilis secundar și sifilis latent; sifilis tardiv — cu o vechime peste 2 ani şi cu manifestări clinice de sifilis terţiar.

  • Sifilis - Wikipedia
  • Probleme cardiovasculare Acestea pot include un anevrism si inflamatia aortei, o artera majora din corpul uman, insa aceste probleme anevrismul si inflamatia pot sa apara si la alte vase de sange.
  • Formular de căutare Sifilis: cauze, simptome, tratament, prevenţie Sifilisul ocular La fel ca neurosifilisul, sifilisul ocular poate sa apara in orice stadiu al bolii si poate deteriora aproape toate structurile ochiului, dar cea mai afectata este uveea membrana intermediara vascularizata formata din iris, corpul ciliar si coroida.
  • Este ceea ce medicii numesc test neconcludent si de aceea, sunt nevecare cateva luni de la contactul sexual pana la testul HIV.

I Sifilisul primar Incubaţia bolii este cuprinsă în medie între 21 şi 25 de zile sau mai mult dacă bolnavul a primit antibiotice în perioada de incubaţie. Sifilisul primar se caracterizează prin şancrul sifilitic, apărut la locul de inoculare a treponemei, şi adenopatie satelită. Şancrul este nedureros, iar baza sa este indurată. Acest din urmă caracter este singurul semn semiologic evocator, el constând în imposibilitatea de plisare între degete a suprafeţei ulceraţiei care face corp comun cu induraţia subiacentă.

În general, leziunea este unică, rareori putând fi multiplă, survenind în acest caz simultan concomitent sau succesiv.

Localizarea şancrului sifilitic este îndeosebi genitală. La bărbat, este localizat mai ales în şanţul balano — prepuţial şi mai rar pe gland, prepuţ, meat sau teaca penisului. La femei, localizarea mai frecventă este pe faţa externă a vulvei labiile mari, labiile mici, clitorisdar poate fi localizat şi în vagin în acest caz putând trece uşor neobservat.

Sifilis – cauză, diagnostic și tratament – amatours.ro

La ambele sexe, şancrul poate fi localizat şi la nivelul regiunii cefalice buze, limbă, bărbie sau în regiunea perigenitală coapse, regiunea pubiană, mucoasa ano — rectală. Sifilis — Aspectul clinic al șancrului sifilitic la nivel genital la bărbat Sifilis — Aspectul semne de durere în articulația cotului al șancrului sifilitic la nivelul buzei În evoluţie, şancrul se epidermizează spontan după 4 — 6 săptămâni lăsând o pată pigmentată ce va dispare spontan.

În şancrele ulceroase, vindecarea se face prin cicatrizare. Induraţia poate persista încă 2 — 3 luni după vindecarea şancrului.

Sifilisul ocular La fel ca neurosifilisul, sifilisul ocular poate sa apara in orice stadiu al bolii si poate deteriora aproape toate structurile ochiului, dar cea mai afectata este uveea membrana intermediara vascularizata formata din iris, corpul ciliar si coroida. Astfel, pot sa apara uveitele si panuveitele.

O serie de complicaţii pot apărea în evoluţia şancrului precum: fimoza, parafimozabalano — postita sau infecţia mixtă cu Treponema pallidum şi Haemophilus ducreyi. Adenopatia apare la 7 — 8 zile după apariţia şancrului, fiind poliganglionară, cel mai adesea unilaterală, mobilă, dură, neinflamatorie, nedureroasă şi rezolutivă. Durata adenopatiei este de câteva luni, iar sediul este în funcţie de topografia şancrului de obicei inghinalăpentru anumite localizări col uterin, rect nefiind vizibilă clinic.

Diagnosticul diferenţial clinic al sifilisului primar se face cu: herpesul în care ulceraţiile sunt superficiale, cu margini policiclice şi dureroase; şancrul moale apare la subiecţi africani, caracterizându-se prin ulceraţii multiple, având margini neregulate şi fundul murdar, dureroase şi însoţite de adenopatie inflamatorie; limfogranulomatoza benignă boala Nicolas — Favre apare la subiecţi africani, homosexuali, manifestându-se ca anorectite, ulceraţii anogenitale, diarei sifilisul și tratamentul articulațiilor balanita erozivă circinată având sediul pe gland şi fiind cauzată de bacili gram negativi; alte diagnostice diferenţiale se fac cu eroziunile traumatice, scabiasifilidele secundare, aftele genitale, carcinoamele.

În evoluţie, şancrul sifilitic dispare spontan şi fără tratament. Dacă pacientul nu este tratat, el este doar aparent vindecat, evoluţia putând fi spre stadiile următoare de sifilis.

Pacienţii netrataţi de ce articulațiile doare cu diabetul evolua şi spre stadiile de sifilis tardiv neurosifilis fără a prezenta semne de sifilis secundar. II Sifilisul secundar Sifilisul secundar se caracterizează prin succesiunea mai multor erupţii cutaneo — mucoase, întrerupte de faze asimptomatice cu durata de câteva săptămâni sau luni, întinzându-se pe o durată de mai puţin de 1 an 2 ani.

Manifestările generale şi viscerale sunt prezente în sifilisul secundar, fiind mărturia difuzării sistemice a treponemelor. Ea poate trece adesea neobservată, fiind puţin intensă şi având un caracter tranzitor.

Cauze şi factori de risc

Aspectul clinic al rozeolei sifitilice sifilis secundar Din punct de vedere clinic, rozeola sifilitică se prezintă ca macule eritematoase de culoare roză ca floarea de piersicrotunde sau ovalare, cu diametrul de 5 — 15 mm, nescuamoase, nepruriginoase, localizate pe feţele laterale ale toracelui şi faţa posterioară a axilelor.

Durata rozeolei sifilitice este de 4 — 5 săptămâni cu remitere spontană. Diagnosticul diferenţial al rozeolei sifilitice se face cu bolile febrile rujeola, rubeolatoxidermiile rozeola medicamentoasăalergiile alimentare, pitiriazisul rozat Gibert şi pitiriazisul versicolor.

Cel mai frecvent aspectul clinic este de sifilide papuloase lenticulare care apar în lunile 4 — 12 ale bolii, urmând imediat rozeolei sau separate de aceasta printr-o perioadă de latenţă. Papulele sunt rotunde, cu diametrul de 3 — 4 mm, infiltrate, puţin numeroase, de culoare roşie-arămie, acoperite de o scuamă care se desprinde în partea centrală rămânând numai la periferie sub forma unui guleraş epidermic. Aspectul clinic al sifilidelor papuloase la nivelul trunchiului sifilis secundar Leziunile sunt diseminate având diverse localizări în special faţă, trunchi şi membre.

Complicații Sifilisul este o afecțiune cronică sistemică cu transmitere sexuală, apărută în urma infecției cu Treponema pallidumbacterie care aparține clasei spirochetelor, cu dimensiuni reduse având o lungime cuprinsă între 6 și 15 microni și formă de spirală, fiind alcătuită din aproximativ spire. Organismul uman este unica gazdă a bacteriei. Aflată în afara organismului uman, bacteria nu poate supraviețui. Din punct de vedere clinic, boala prezintă trei stadii de evoluție stadiul primar, secundar și terțiarfiecare stadiu având o anumită perioadă de latență. Perioada de incubație a bolii este de aproximativ 21 zile.

La faţă, leziunile pot fi localizate pe frunte şi şanţul nazo — genian unde iau aspect seboreic sau pe menton unde aspectul este acneiform. Pe palme şi plante, papulele sunt turtite şi hiperkeratozice, fiind situate de elecţie pe pliurile palmare. La nivel genital şi perianal, sifilidele sunt papule hipertrofice, infiltrate, erodate, nepruriginoase, izolate sau confluate, acoperite de o secreţie purulentă urât mirositoare condiloma lata.

Diagnosticul diferenţial la nivelul feţei trebuie făcut cu dermatita seboreicăacneea şi psoriazisul. Sifilidele papuloase impun diagnosticul diferenţial şi cu lichenul plan, prurigo, eritemul polimorf. Diagnosticul diferenţial se face cu vitiligo şi pitiriazisul versicolor. Din punct de vedere clinic, la nivelul mucoasei bucale sifilidele pot fi localizate pe amigdale, istm, mucoasa jugală, limbă şi buze, având diverse aspecte clinice: eritematoase — pete roşii intens, rotunde, care pot conflua realizând sifilidele anginoase.

sifilisul și tratamentul articulațiilor

Extinderea leziunilor la laringe va da laringita caracterizată printr-o voce nazonată. Diagnosticul diferenţial al sifilidelor mucoasei bucale trebuiesc făcute cu leziunile traumatice dinţi cariaţi, substanţe caustice, arsuriherpesul, eritemul polimorf, aftele bucale, pemfigusul vulgar, stomatitele, lichenul plan, leucoplazia.

Aspectul clinic al sifilidelor mucoasei genitale este identic cu cel al sifilidelor mucoasei bucale. La sprâncene se poate observa alopecia porţiunii externe semnul omnibuzului. Diagnosticul diferenţial se face cu alopecia seboreică, alopecia postinfecţioasă, pelada.

Ațiputeafiinteresat